BLOG

În acest articol vom vorbi despre cât de important este să nu-i cultivăm unui copil sentimentul de rușine. Și pentru că ne dorim cu toții să creștem și să avem copii sănătoși fizic și psihic este nevoie să rupem acest lanț al rușinii și să înțelegem cât de important este bagajul emoțional pe care i-l oferim copiilor. Rușinea duce la agresiune. Agresiunea duce la rușine. Rupe acest fir încercând să nu te mai rușinezi și să nu-i cultivi acest sentiment și copilului tău. Indiferent de ceea ce face cel mic, merită ca demnitatea lui să fie păstrată.

Conceptul de rușine poate fi adesea înțeles greșit și confundat cu vinovăția. În principiu, există două tipuri de rușine: rușine sănătoasă și rușine toxică. Rușinea sănătoasă ne permite să ne dăm seama când acțiunile noastre au ajuns prea departe (de exemplu, când ne credem centrul universului). Este fundamentul conștiinței noastre. În timp ce rușinea toxică ne facem să ne simțim ”defecți” și nevrednici (de exemplu, când ni se spune: „Nu poți face nimic bine, niciodată! De ce nu poți fi și tu la fel de bun ca fratele tău?”) Acest tip de rușine ți-a fost „dat” de către altă persoană. Asta înseamnă că dacă simți nevoia să îi faci pe alții de rușine și tu la rândul tău ai fost tratat și supus la sentimentul rușinii. Asta se poate traduce prin „rușine generațională” și nu trebuie să mai continue.

 1. Un copil care se simte rușinat poate duce la o serie de comportamnete nesănătoase:

  • Rușinea poate duce la scăderea stimei de sine și la păreri de sine negative.
  • Când un copil se sime rușinat, acel moment poate fi interpretat ca o agresiune asupra acestuia.
  • Rușinea poate avea ca rezultat un copil ce nu poate respecta limitele impuse de cineva.
  • Rușinea poate duce la dezvoltarea de către copii a unui personaj fals, prin urmare, pot fi prea încrezători în ei înșiși doar pentru a ascunde sentimentul de inferioritate pe care îl au de fapt.
  • Rușinea poate dezvolta un comportamnet excesiv de competitiv.
  • Rușinea poate duce la lipsa motivației de a reuși.
  • Rușinea poate duce la timiditate bazată pe anxietate care poate inhiba la un moment dat un copil în ceea ce privește acțiunile pe care vrea să le desfășoare.
  • Copiii își pot pierde motivația de a coopera și de a asculta sfaturile părinților.
  • Sentimentul rușinii poate face un copil să devină lipsit de empatie fața de alții.
  • Când rușinea nu este rezolvată, poate duce la probleme mai mari în adolescență, incluzând vulnerabilitatea la presiunea de la egal la egal, dependențele sau alte obiceiuri auto-dăunătoare și suiciditatea.
  • Pentru a rezuma, rușinea poate determina un copil să aibă o relație conflictuală cu el însuși, precum și dificultăți în relațiile cu părinții, frații, profesorii, prietenii și rudele, etc.

 

 

2.  Rușinea este o emoție puternică ce poate afecta emoțional

Până să ajungem adulți avem mii și zeci de mii de cuvinte, acțiuni și mesaje repetitive în minte despre cine suntem… insuflate de către oamenii din jur, în general familia. Iar când devenim adulți, ajungem să ne catalogăm drept adaptați sau inadaptați la cerințele societății. Mulți psihologi susțin că că rușinea poate juca un rol major într-o serie de probleme personale și sociale, cum ar fi: tulburările alimentare, dependențele de droguri/alcool, depresia anxietatea și problemele de furie. Această emoție puternică își are rădăcinile în copilărie, iar în viața de adult totul poate deveni o luptă pentru vindecare rușinii și pentru a ne simți împăcați cu noi înșine și valoroși în vreun fel. Cu cât sentimentul de rușine este experimentat mai devreme și la o vârstă fragedă, cu atât mai incorporat în psihic va rămâne. Astfel, ține-te departe de acest sentiment, atât pe tine, cât și pe copilul tău.

 

3. Rușinea și părinții

Într-un fel sau altul, părinții reacționează inconștient în interacțiunile cu copiii lor, chiar și atunci când au un comportamnet neadecvat față de aceștia. Dar acest proces „inconștient” provine de undeva, nu a apărut dintr-odată. Nu ne naștem cu „defecte”, ci le dobândim în timp. Deci ce este de făcut în acest caz? Ideal este ca un părinte să îi ofere copilului său: empatie, prezență fizică și emoțională și compasiune, iar limitele sale să i le prezinte într-un mod prietenesc. Un copil are nevoie de toate aceste emoții să trăiri pentru că în momentele sale de neliniște și furie are nevoie de cea mai multă atenție și iubire și în niciun caz de sentimentul de rușine.

 

4. Cum te afectează propria copilărie în creșterea copilului 

Oamenii rușinați tind să-i rușineze și pe alții. Generalizând, suntem generația care a resimțit din plin sentimentul de vinovăție în familie. Majoritatea dintre noi ne-am simțit rușinați pentru că am mâncat prea mult sau prea puțin, pentru că eram prea slabi sau prea grași, pentru că eram prea timizi sau ne exteriorizam prea tare, pentru că am greșit uneori, pentru că plângeam și lista poate continua. Ne-am simțit disprețuiți de părinți, profesori, rude, societate când nu ne conformam tuturor regulilor din jur, indiferent dacă acestea se aliniau sau nu cu valorile noastre. Rușinea erodează iubirea de sine, la fel cum și absența empatiei, a compasiunii, a asigurării și a spațiului pentru a ne exprima sentimentele. Și în tot acest tablou al părintelui care a fost și el cândva copil, se repetă comportamente și tipare…

 

 5. Părinte reflexiv

Când un părinte pune accent pe părerea copilului, pe sentimentele acestuia, dar mai ales pe ”ce se întâmplă în mintea copilului” este un început minunat în relația părinte-copil. Atunci când te simți iritat, furios sau deranjat de comportamentul copilului tău mai întâi respiră adânc, încearcă să nu ai o reacție imediată. Reflectează asupra stării tale emoționale și asupra modului în care ai putea răspunde diferit. Întrebă-te mai întâi ce vrea copilul să îți transmită prin comportamentul său, de ce reacționează așa. Aceste întrebări sunt caracteristice unui părinte prezent în viața copilului său – un părinte care reflectează la ce se întâmplă.

 

 

Acesta nu este un articol cu instrucțiuni, ci mai mult un articol despre creșterea gradului de conștientizare a comportamentelor care duc la apariția sentimentului de vinovăție la copii. În continuarea acestui articol, poți citi și despre cele 12 abilități sociale de care are nevoie copilul tău pentru a putea fi fericit.